START ÎN:

Locuri disponibile

IndividualŞtafetă

36

36

Totul a început în urma cu câţiva ani, când – pedalând de la Castelul Corvinilor din Hunedoara spre casă, la Deva – am remarcat că am făcut 21 km. Proaspăt alergător de semimaratoane, am “mirosit” imediat potenţialul acestui traseu. Un beculeţ s-a aprins în mintea mea, dar gândul a rămas la stadiul de idee.

Eu şi prietenii mei făceam sport, mergeam la concursuri pe-afară şi eram încântaţi de ce vedeam pe-acolo. Nu eram deloc organizaţi şi mă gândeam uneori că ar fi super ca semimaratonul Hunedoara – Deva să îl organizeze cineva. Chiar eram mândru de ideea mea şi o popularizam oricând aveam ocazia. Probabil prietenii noştri de la Oradea îşi aduc aminte de noi. Toţi cei care auzeau de ideea mea păreau entuziasmaţi, dar nimic concret.

Declicul final – ca să zic aşa – l-a provocat un prieten care anul trecut a organizat prima ediţie a Festivalului Virşlilor, la Hunedoara. M-a încurajat să fac semimaratonul în cadrul festivalului, în 2013 şi m-a asigurat de întreaga lui susţinere. Gândurile zburau deja la o asociaţie sportivă şi la o cursă ca cea de la Medoc, din Franţa. Atâta doar că nu urma să alergăm prin vii şi să bem vin, în schimb vedeam deja cazanele cu virşli la punctele de alimentare. În nici două luni, ideea mea s-a concretizat.

Ce legătură poate fi între alergare şi virşli? Păi, în primul rând, e bine ca ambele să fie... iuţi, da’ nu prea tare, atâta doar cât să te simţi bine. Apoi, asta e ocazia ideală de a le arăta iubitorilor de diete prin înfometare desfăşurate în fotoliu că dacă faci suficientă mişcare, poţi mânca orice, fără griji. Chiar şi virşli. Chiar şi cu o bere...

Am însă şi o teamă, ascunsă bine, într-o cutiuţă din mintea mea: să nu am succes cu prima ediţie, să mă trezesc la start cu doar vreo 30-40 de oameni. Ar fi o ocazie pentru mulţi – care oricum mă cred puţin nebun pentru că la 48 de ani alerg maratoane şi mă caţăr pe munţi cu bicicleta – să îmi spună cu satisfacţie: „Ţi-am zis eu că nu o să-ţi vină nimeni la prostia asta?”. Aşa ca vă invit pe toţi la Semimaratonul Virşlilor, ediţia I, în 8 iunie 2013, să golim cutiuţa mea cu teamă şi să le dăm peste nas sedentarilor.

Succes!

P.S. Sa nu vă supăraţi pe noi ca am limitat participarea. Organizăm pentru prima dată aşa ceva şi realmente nu ştim ce ne aşteaptă. Am hotărât că la prima ediţie putem face faţă la 400 de oameni. Promitem că de la ediţia următoare, puteţi veni toţi 10.000...

 

Ce sunt VIRŞLI?

Îs numa’ nişte cârnăciori aşa, subţiri şi mai roşii. Pe la noi se fac ăi mai renumiţi la Sălaş şi la Brad sau la Podele, da’ fiecare îi cu dichisu’ lui. La Sălaş să coc şi după aia să afumă (noi zâcem că să hituiesc) şi poţi să-i mânci după aia şi cruzi da’ şi opăriţi sau pă grătar. La Brad, după ce să bagă în maţ, să mâncă opăriţi.

Reţeta îi secretă, da’ tot am aflat noi câte oarece. Virşli să fac din carne de oaie şi de capră (sau ied, că îi mai fragedă, da’ la mulţi li-i milă de bietu’ ieduţ să-l taie). Carnea să spală bine, bine, musai în apă rece de la fântână, după aia să toacă cu satâru’ şi să pune la beci, la frig, vreo 2-3 zile. Când o scoţi o mai toci aşa, mai mărunt, cu maşina şi o frămânţi cam un ceas. Acuma să pun şi condimentele: sare, piper, usturoi tocat mărunt şi boia de ardei iute. Fiecare pune cum îi place şi virşli ies mai roşii sau nu, după boia.  Când îs făcuţi aşa, o pastă, să pune un pic de apă rece numa’ cât să intre pă maşina de umplut şi să bagă în maţ. Maţu’, şi ăsta, numa’ de oaie, că-i subţire cât trăbă şi să spală bine, să nu pută. Maţele să ţin şi ele înainte în sare.

Sălăşenii – cum am zâs – îi coc şi după aia îi afumă. La afumat să pune numa’ lemn de fag şi ăla tăiat mărunt, că ăla de brad face foc prea mare şi îi amărăşte. Da’ cu lemn de brad poţi face focu’ la cuptor şi când să face jar să pun virşli perechi pă beţe şi stau în cuptor 2-3 ore. După aia să ţin la fum o zi şi să pot mânca şi cruzi, ca şi cârnaţii de porc. Şi dacă îi pui pă grătar îs buni. Brădenii îs mai aprigi un pic, numa’ ce i-or băgat pă maţ şi îi mâncă opăriţi. Şi-aicea, nu-i oricum. Pui apa la foc şi când clocote, bagi iute virşli şi îi laşi numa’ să să opărească, că altfel crapă şi să seacă. Când îi pui, îi pui numa’ perechi, să nu pui vreunul rupt, că să duce tot gustu’ din el. Când îi scoţi, apa trăbă să fie curată, că dacă îi roşie, însamnă că o ieşit boiaua din ei şi nu mai îs aşa buni. Când îi mânci, dacă pocnesc în dinţi, atuncea îs cum trăbă. Acuma, când au tăţi congelatoare, virşli să ţin îngheţaţi şi când îi opăreşi tră’ să-i pui în apa rece şi să fiarbă odată cu ea şi când clocote îi scoţi imediat.

Virşli să fac şi să vând cu perechea, nu cu kila, c-aşa-i de când ştiu eu. La târg la Brad am văzut odată unu’ mare şi gras, care cu vreo 4 beri o mâncat nu ştiu câte perechi, că el o zâs să-i dea 2 metri... Aşa-s de buni!